E o toamnă grasă, acoperită cu frunze moi, portocalii. Uneori galbene, alteori roșii. Verzi, mai rar. Uneori calc, alteori le strivesc. De jur împrejur, lumea scandează vrem libertate dar albinelor nu le pasă, e atât de colorat totul, încât, și dacă ar mirosi, de jur împrejur, a cartofi prăjiți, tot o salată verde aș alege. Sau niște spaghete cu sos.Sau niște castraveți murați, în saramură. Sau lasă. E atât de toamnă și atât de galbenă și atât de aproape încât nici nu mai contează că mi s-a terminat bateria.
Abisuri 