Au tăcut deodată toate. Și flăcările, roșii-portocalii, lipsite de căldură, au tăcut, zgomotul lor s-a pierdut printre ochiurile de fontă, a dispărut și sunetul metalic al tigailor, nici măcar atingerea fină a buretelui galben pe smalțul sărit al oalelor nu se mai aude, gâlceava tacâmurilor a devenit deja amintire. Îmi torn vin alb într-un pahar cu picior, mă întind pe blatul bej și privesc neonul. Lumina lui străpunge golul.E atât de liniște încât îmi vine să fac o tocană de cartofi.
Abisuri 