Viața în tribul Molobongo


Azi dimineață m-am trezit strivită sub greutatea lui. Am încercat să tac dar n-am reușit. A ieșit un fel de geamăt zdrobit sub nouăzeci de kilograme și o mustață gri, îndoită la capete. Molobongo, l-am rugat eu, du-te și fă cafeaua. A mormăit să-l las naibii în pace. Ca să schimb vorba, i-am spus că are o muscă pe nas. A zdrobit-o cu un deget, cât ai spune pește. Apoi a rămas sprijinit într-o mâna deasupra mea până departe în noapte. Când ne-au găsit, era prea târziu. Umbra lui acoperea deja tot satul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.