Azi dimineață m-am trezit strivită sub greutatea lui. Am încercat să tac dar n-am reușit. A ieșit un fel de geamăt zdrobit sub nouăzeci de kilograme și o mustață gri, îndoită la capete. Molobongo, l-am rugat eu, du-te și fă cafeaua. A mormăit să-l las naibii în pace. Ca să schimb vorba, i-am spus că are o muscă pe nas. A zdrobit-o cu un deget, cât ai spune pește. Apoi a rămas sprijinit într-o mâna deasupra mea până departe în noapte. Când ne-au găsit, era prea târziu. Umbra lui acoperea deja tot satul.
Abisuri 