Cel mai frumos băiat din clasă

Era cel mai frumos băiat din clasă.

De fapt și de drept nu era.

Doar mamele celorlalți copii erau de părere că era cel mai frumos băiat din clasă.

Eu eram de părere că se înșală.

Mi se părea un nesuferit cu nasul pe sus. Un copil de bani gata, crescut în puf de lebada.

Poate că nu chiar în puf de lebada, dar nici foarte departe.

Nici lui nu-i plăcea de mine și nu se putea abține să n-o știe toată clasa. Toată școala. Tot cartierul.

Eu locuiam în alt cartier, ăsta a fost norocul meu.

După ce se terminau orele puteam scăpa de el. De fapt aveam doar impresia că puteam scăpa de el. El era îndrăgostit de prietena mea cea mai bună. A trebuit să-mi găsesc altă prietenă.

Mult timp am fost singură.

Atunci l-am urât și mai tare,

Când am terminat școala, era încă cel mai frumos băiat din clasă.

În fine, așa erau de părere mamele celorlați copii din clasă.

Ieri l-am văzut în cartier la mine. Avea burtă, era chel și privea fără să vadă.

L-am salutat, dar nu mi-a răspuns.

Am zâmbit și am mers mai departe.