Abisuri

În căutarea adevărului interior

Proezia 1


ea zice nu mai dormi, că-ți dormi viața

eu închid ochii la păsări

la sunete, la mirosul de ou prăjit în tigaie

la zgomotul apei care curge la dusul din baie

la imaginea ei făcându-mi cu mâna

închide naibii ușa, îi strig

fix înainte să înceapă să plouă și sa tune

apoi deschid fereastra și îmi iau zborul

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.