În prima secundă, am ciocnit. Apoi am înghițit și am privit artificiile. Apoi am sorbit din nou și am chemat pisica. Se speriase din cauza artificiilor și o luase de nebună prin cartier. Apoi am sorbit din nou și ne-am sărutat. Când a început să se învârtă Pământul cu mine, i-am spus, enervată, „băi, ești prost, ce te învârți atâta, stai locului că începe să mă doară capul”.
Apoi am început să dansez. Șampania roz se destrăbăla pe pereții paharului de cristal și eu, eu silabiseam niște cuvinte pe care nu le înțelegeam.
Între timp s-a făcut dimineață, artificiile s-au oprit, pisica s-a întors acasă și s-acuibărit sub brad. A doua zi m-am trezit târziu și mi-am făcut o omletă. A treia zi, m-am uitat la un serial, apoi m-am uitat la alt serial, și tot așa până m-am plictisit.
Textul complet : https://atelier.liternet.ro/articol/31316/Daniela-Toader/Artificii-2021.html?fbclid=IwAR3oO9NutQ28uKqNqYZkdyTugx-2L9UqRuT3TwDYG4hboZ_frN26Jnlu-2Y
Abisuri 