Nu mai putea. Nu știa cum să mi-o spună. Avea o privire tulbure. Am deschis ușa larg. Am adăugat douăzeci de grame de drojdie. Plus un pic de apă și de sare. Nu mai putea, am amestecat, în continuare. Nici măcar nu a oftat. Am continuat. Apoi am așezat o cârpă în carouri peste și am așteptat să crească. Nu a crescut. Am pus niște flori galbene pal, peste. Nimic. N-am avut niciodată câine. N-am fost niciodată băiat. Am ingropat-o în grădină, nu departe de brad. Nu știu unde am greșit.
Lasă un răspuns