Prea mult


Gândesc prea mult

Eram convinsă, pe vremea aceea, că gândesc prea mult, prea des și mult prea adânc. Despicam într-un mod repetat și apăsat firul în patru, până la epuizare. Multă vreme am considerat această stare de fapt drept o calitate normală care îmi  permisese o supraviețuire decentă, peste medie. O existență corectă și o evoluție bazată pe merite, fără prea multe coate tocite.

În ciuda aparențelor, n-am fost niciodată o tocilară. Tot ceea ce stiam era prins din zbor, între 2 chefuri de sâmbătă seara sau pe o margine de masă luminată de mirosul acru de petrol al lămpii improvizate în seri geroase de decembrie, un an înainte de Marea Revoluție. Sau între 2 bătăi cu bulgări de zăpadă proaspăt căzută sub o lună plină, departe de întunericul impus.

Jocul de-a „prinsul informației din zbor” a fost multă vreme printre preferatele mele, piruete dezuete în monotonia zilnică, ceea ce mi-a permis libertăți furate și bine ascunse într-un cotidian dictat, cuvânt cu cuvânt, de la șase și un sfert dimineața până la șapte seara în întunericul gros al traseului de întoarcere către casă. Adevărata libertate am căpătat-o odată cu primele zile de facultate, într-un oraș pe care nu îl l-am iubit niciodată cu adevărat dar care mi-a servit independența pe tavă.

De-a lungul timpului mi-am analizat de multe ori minuțios mișcările, reacțiile celor din jur si, apoi, posibilele lor reacții. Din dorința de a avea un răspuns la tot ce mi s-ar fi putut adresa ca întrebare, din timiditatea de a răspunde cu un „nu stiu”, dovadă fals interpretată a unei posibile slăbiciuni, ani de zile am tocit doar astfaltul cu privirea în căutarea perfecțiunii imposibile.

După ani de analize a ceea ce se întâmplase de-a lungul timpului, realizez că la originea tuturor fricilor mele stătea pe vremea aceea frica de eșec, cea care îmi fusese inoculată și împinsă de la spate de curentele unei epoci în care „fără școală nu faci nimic” și „numai cei mai buni răzbesc”erau regulă de aur.

Am folosit „despicatul firului în patru” până la uzură, și, cum orice exces este dăunător, am încercat cu disperare să devin superficială. Dar n-am prea reușit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.