Mai știi, inventam atât de multe, încât, până la urmă, totul devenea atât de complicat încât îmi venea să plâng, și tu, tu îmi spuneai să închid ochii și să-mi imaginez că privesc lumea de sus, de foarte sus, vezi, continuai tu, acum toți oamenii sunt niște purici, poți să faci orice cu ei, să-ți umpli buzunarele sau să-ți iei zborul. Totul devenea, brusc, atât de simplu, deschideam doar ochii și toți puricii aceia o luau la fugă cu toat grijile lor cu tot și eu îi urmăream de sus, fără o direcție precisă.
Abisuri 
Lasă un comentariu