Mai știi, inventam atât de multe, încât, până la urmă, totul devenea atât de complicat încât îmi venea să plâng, și tu, tu îmi spuneai să închid ochii și să-mi imaginez că privesc lumea de sus, de foarte sus, vezi, continuai tu, acum toți oamenii sunt niște purici, poți să faci orice cu ei, să-ți umpli buzunarele sau să-ți iei zborul. Totul devenea, brusc, atât de simplu, deschideam doar ochii și toți puricii aceia o luau la fugă cu toat grijile lor cu tot și eu îi urmăream de sus, fără o direcție precisă.
Abisuri 
Frumos spus.
Mulțumesc frumos ❤️ Sunt atât de multe povești de spus. Nu mă pot opri.
Ar fi păcat să te oprești. Cum te cheamă?
Nu mă opresc, mai fac pauze. Eu sunt Dana.
Ma bucur că te-am descoperit, Dana. Marius mă numesc. Sensibilitatea ta auto-ironica e odihnitoare, după atâtea personalități stridente, online.:))
Mulțumesc frumos și eu