Șinele, perfect paralele de altfel, se lungeau singuratice îndărătul meu. Omătul era greu, apos, șosetele se scăldau într-o zeamă de culoare imprecisa. Ca să uit de frig, cântam în gând. Din cauza condițiilor meteo nefavorabile, ne cerem scuze. Un difuzor, peste o sută de metri, un alt difuzor. O stație, o bancă de plastic, am suflat în pumni cât am putut de tare, două stații, tramvaiul numărul cinci à fost dezapezit abia a doua zi.
O voce metalică, în difuzoare, atât à rămas în urma mea.
Abisuri 
Lasă un comentariu