Strigătul


Biletul scris cu carioca neagră. Cinci sute de caractere, nu mai mult. Pietrele. Valurile. Spuma. Pietricele astea mici care-mi intră printre degete. Nisipul ăsta nenorocit care mi se lipește de tot. Tălpi. Pulpe. Brate. Sâni. Melodia asta enervanta. Mustaciosul de la bar care o pune în bucla. Gustul ăsta acru de șampanie răsuflata. Râsetele astea deocheate de puști crescuți în puf. Tot acest apus roșu, scurs în mare. La ce bun să mai încerc. În definitiv o viață are omul. O sticlă aruncată în mare.

1 gând despre „Strigătul”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.