Luminile orașului par atât de mici, văzute de atât de departe. Așa îmi spui de fiecare dată când ne întâlnim. Marțea, camera o sută opt. Intri fără să bați. Îți place să faci duș singur. Îmi place să te mângâi pe spate. Ultima dată mi-ai spus că limba mea îți face răni. Cum adică răni, te-am întrebat. Ai stins țigara în cupa cu șampanie și m-ai iubit. Când m-am trezit era deja noapte. Am aprins lumina și am deschis fereastra, larg. Luminile orașului par atât de mici, văzute de atât de departe.
Abisuri 
Lasă un comentariu