În spatele meu soarele, de-un portocaliu bolnav, se spărgea în mare. Abia atunci am îndrăznit să-mi amintesc. Albul imaculat al cearceaful, mirosul tău, de piersică coaptă, brațele lui păroase în jurul mijlocului tău, mirosul lui de mosc pierdut prin părul tău des, nu e ceea ce crezi, mi-ai spus, am izbucnit în râs, un râs răgușit, nervos, o palmă, câteva lacrimi, a doua palmă, un pumn, douăzeci de pumni mai târziu l-am înfășurat în cearceaf, era destul de greu dar valurile l-au purtat departe.
Abisuri 