O formă de viață


M-am trezit mai târziu ca de obicei, mi-am făcut o cafea și apoi, ca în fiecare dimineață, m-am gândit la tine, la nebuniile din capul tău, la fruntea ta înaltă și la ridurile din jurul gurii tale. Mă iubeai cu pasiune de fiecare dată când te chemam, plecai mereu înainte să mă auzi cum țip, cu mirosul meu lipit de tine. Când mi-am terminat cafeaua, am început să plâng. Printre două degete apăsate peste pleoape mi s-a părut din nou că te-am zărit. Nu, nu erai tu. Era doar o altă formă de viață, nedefinită.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.