Lebăda neagră


Aveam părul gras și lins. Nici nu mai mergeam să mă tund. De ce să merg, să râdă toată lumea de mine. Că ce păr oribil, că nu stă decât lipit. Am trecut peste. Purtam și ochelari. Dioptrii decente, rame groase. Zeci de porecle am înghițit fără sa râgai. Apoi am crescut și am devenit regina balurilor. Cea mai cea. Eu, rățușca cea urâtă, mă puteam, în sfârșit răzbuna. Am început cu coafezele. Am râgait. Apoi, unul câte unul, au dispărut toți ceilalți. Am râgait. Nu m-au prins niciodată, eram prea banală.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.