À deschis ochii la ora 3, într-o zi de marți a anului 1900 și ceva. A urlat cât l-au ținut plămânii, i s-a dat să mănânce, a început să bea printr-a zecea, prima țigară a postit-o în spatele blocului, a plecat în armată, a venit Revoluția, a tras, s-a speriat de mamă, taică-său a murit la Universitate, n-a ajuns la înmormântare, a terminat facultatea, a plecat dincolo, ani de zile a mâncat roșii fără gust, s-a întors. Cam asta a fost, mi-a spus, apoi, în spatele pleoapelor, o ceață groasă i-a năpădit nevăzutul.
Abisuri 