Urma (2)


Textul complet

Când trecea pe undeva, rar se întâmpla să nu întoarcă cineva capul după el. El îi privea pe toți în silă, arogant, și mergea mai departe. Uneori se oprea să dea pe gât o palincă la crâșma din centrul satului, alteori își continua liniștit drumul spre casă. În urma lui, oamenii îl iscodeau cu privirea, încercând să înțeleagă de unde și până unde. Odată cu trecerea anilor, s-au adunat din ce în ce mai mulți de felul celor care își puneau întrebări. Din ce motiv ajunsese el să atragă toate privirile, oare suferise cândva o dezamăgire în dragoste, oare fusese traumatizat de mic sau poate că doar lipsa bunicilor pe timpul copilăriei fusese la originea tuturor lucrurilor. Nimeni nu a găsit vreodată vreun răspuns. În tot acest timp, el a continuat să treacă, lăsând în urma lui un miros abia perceptibil de semințe de floarea soarelui .

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.