De când se știe, cafeaua o prepară la ibric, la foc mic, lasă apa să fiarbă, când fierbe, stinge focul, adaugă o linguriță cu vârf de cafea măcinată pe loc, după care se așează pe un scaun și privește cum se schimbă anotimpurile în grădina din spatele casei. Azi, timp de cinci minute, e încă primăvară, dau să crape narcisele, păsările ciripesc, au apărut bondarii, trec repede cinci minute, își spune, mai am o viață de trăit, ce mama naibii. Apoi își toarnă cafeaua fierbinte într-o cană neagră.
Lasă un răspuns