Plouă din rărunchi, din solduri amorțite curge rugină, e atât de frig și atât de gri încât până și lalelele și-au schimbat culoarea. Înaintez agale pe cărarea ce duce spre pădure și îmi amintesc. Nu demult, pe aici trecea un derdeluș. Trăgeam de sanii până în luminis și apoi ne dădeam drumul la vale. Ce-o fi, o fi. Uneori, cineva striga „mașina!” și atunci viram la dreapta și ne opream în primul gard. Continuă să plouă gri, în tip ce păpădia crește. Erau atât de puține mașini pe vremea aceea…
Am supraviețuit. Și eu și Melcul de sub tălpile mele.
Lasă un răspuns