Abisuri

În căutarea adevărului interior

Drumul


În ultimul timp nu mă mai recunosc. Îmi șterg lacrimile cu dosul mânecii și-mi fac o cafea tare. Fără zahăr. Sorb. Mai știi? Mi-ai spus mai demult că sunt frumoasă. Nu, nu o frumusețe clasică, tu ai o frumusețe sălbatică, asimetrica, aproape diformă este frumusețea ta. Te-am privit mirată, cum adică diformă, te-am întrebat. Ai râs și m-ai strâns în brațe. M-ai iubit, în felul tău egoist dar, la un moment dat, te-ai plictisit și ai plecat. Ca să te uit, am devenit încet, încet, alta. Plâng și sorb. În ultimul timp nu mă mai recunosc.

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.