Abisuri

Ziua a patra am început-o cu „Locul Botezului”, un site de o semnificație deosebită, situat la o aruncătura de băț de granița cu Israelul.

Am ajuns la Visitor Center la opt și jumătate iar la ora nouă am urcat într-un microbuz care ne-a dus la locul presupus al Botezului – Jordan River și-a schimbat între timp cursul. Drumul către locul Botezului și, mai departe, către Jordan River, care desparte Iordania de Israel, l-am făcut sub protecție militară maximă, sub un fel de acoperiș special construit ca să ne ferească de căldură.

Jordan River are cam 10m lățime, accesul este restricționat – nu e voie fără ghid, pe partea cealaltă fiind Israelul. Când am ajuns la râu, noi ne-am băgat doar tălpile în apă, trei rusoaice din grup s-au scăldat complet. Pe partea cealaltă a râului era un grup de români îmbrăcați în alb cu un preot ordodox care le sfințea intrarea în apă.

A urmat apoi vizita unei biserici grecești (în zonă există biserici de culte diferite : apostolica, baptista, rusă, lutherana, catolică) unde ne-am cumpărat un crucifix pe care, la îndemnul ghidului, l-am scufundat de trei ori în Jordan River, pentru a-l sfinți. Pentru că ne-am întors la râu fără ghid, am fost opriți de grănicerii cu puști. Le-am arătat crucifixul și le-am dat de înțeles că nu vrem decât să îl sfințim. Până la urmă auacceptat să ne lase, dar nu mai mult de un minut.

Una peste alta, vizita „locului Botezului”, locul de unde a început creștinismul, a fost o experiență deosebită și neașteptată.

După vizita locului Botezului, am purces la drum către Marea Moartă. Pentru că este foarte sărată, ca să te poți scălda ai nevoie obligatoriu de o sursă de apă dulce, cu care sa te clătești. Există diferite formule propuse pentru a avea acces la duș : formula swiming and lunch, în jur de 40-50 de jod de persoană, în care sunt incluse prosoapele, cabinele de schimb, accesul la un duș cu apă dulce, accesul la piscină, prânzul, formula swiming, 20 de jod de persoană, în care sunt incluse prosoapele și accesul la dușuri cu apă dulce, și formula „a la sauvage”, cum o da Domnul. Noi am ales-o pe a treia. Citisem pe niște grupuri de pe Facebook, specializate în vacanțe în Iordania, că ar exista o plajă foarte frumoasă, cu acces la apă dulce, cam în zona Wadi Mujib. Am mers cam 30 de km până să ajungem la plajă – Salt Beach- dar a meritat cu vârf și îndesat. Imaginați-vă un peisaj semi lunar, semi paradisiac, cu apă turcoaz și depuneri de sare pe plajă. Am intrat în mare, am făcut pluta – doar aia se poate face, să nu care cumva să încercați să înotati, veți fi întorși și vă va intra apa aceea foarte sărată în ochi- am făcut fotografii, ne-am clătit ochii cu acel peisaj atât de altfel decât alte peisaje și apoi ne-am clătit cu apă dulce la un duș improvizat de niște localnici cu spirit antreprenorial, care ne-au cerut 6 jod de persoană pentru folosirea dusului. Până la urmă am reușit să negociem la 5 Jod de persoană.

După Marea Moartă, am plecat spre Madaba unde am vizitat biserica Sfântul Gheorghe, celebră pentru harta din mozaic și icoanele din mozaic. Chit că nu intră în Jordan Pass, merită cu vârf și îndesat un détour.

După biserica Sfântul Gheorghe, am vizitat muzeul arheologic, unde, chiar de la intrare ne-a întâmpinat un ghid local de care n-am putut trece fără a apela la serviciile lui, contra cost. După cum am mai povestit într-o altă postare, maniera aceasta de a te forța să cumperi anumite servicii și produse de care nu ai nevoie, a fost una dintre experiențele negative traite în Iordania. Partea bună à fost că am aflat lucruri interesante despre acele locuri.

După Madaba, ne-am îndreptat către Mont Nebo, locul în care se presupune că a murit Moise după ce a mai privit o dată pământul sfânt. Locul e foarte zen și priveliștea e minunată.

Seara ne-am sfârșit-o la Hashem, cu un castron cu humus în fața.