Era o zi frumoasă de toamnă, stăteam sub părul din grădină și citeam o mie și una de nopți, Șeherezada nu ajunsese încă la ultima poveste, nu apăruse chat Gpt, nu apăruseră nici televizoarele color, când mă plictiseam de povești, citeam colecția Enigma, Netflixul era printr-un vreun sertar, cerul era senin, deasupra părului zbura un vultur, mirosea a ceapă prăjită, aveam încă cinci găini și un cocoș când, deodată, anii au început să treacă pe lângă mine cu viteza luminii și de-atunci nu s-au mai oprit.
Lasă un răspuns