Iorgu își aprinde pipa și deschide fereastra. Camera asta mică și întunecată, plină de cărți, este odaia lui preferată. De când a moștenit casa, în odaia asta se refugiază când ceva scârțâie. Că-i Mia, nevastă-sa, nervoasă sau Stela, nepoata pusă pe șotii. Azi Iorgu e mai obosit decât în alte zile. O fi vremea de vină. Mai trage o pipă și închide ochii. Camera asta mică și întunecată, plină de cărți, a fost odaia lui preferată. Printre vise, demoni și cărți, așa-i plăcea lui Iorgu să spuie.
Lasă un răspuns