Pe un oarecare raft, castelul pălărierului se întâlnește cu mama câinelui. Se salută politicos și își vede fiecare de viața lui până când, între două fronturi, se răspândește brusc, un miros de roșcata amară. Așa e când trăiești în țara celorlalți, spune mama câinelui, stați să vedeți când s-o porni sezonul uraganelor, atunci să vă văd. Indignare, strigă nervos pălărierul, un interior zero, asta sunteți, spune, după care trage nervos, raftul după el. Totul se duce de râpă. Doar sănătatea creierului rezistă.
Lasă un răspuns