Azi a fost forfotă-n sat. Luminile s-au aprins înainte de răsărit, oamenii s-au îmbrăcat în cele mai bune straie, femeile și-au împletit părut în cozi, copiilor li s-a spus să fie cuminți, iar cei doi miri au fost mai frumoși ca niciodată. Preotul i-a unit întru cele bune și rele și ea a plâns. Așa a fost azi. Soarele a apus acum o jumătate de ora și în sat s-a pornit hora. Câmpul se întinde cât îmi poate cuprinde privirea de mult și, cățărat în vârful unui țepe metalice, ochiul meu stâng privește, mort, lumea.
Lasă un răspuns