Nu e nici foarte rău, nici foarte bine. Doar că e foarte cald, Don sforăie și ferestrele nu se deschid. Nu avem aer condiționat dar nici timp să ne gândim la el. Ne muncesc de dimineața până seara, când cad mort de oboseală. Am slăbit puțin, că nu prea pot să dorm. Dar am de unde. Nu mă mai lungesc, totul e cum trebuie să fie. Îndoi foaia, o bag în plic, lipesc plicul. Zilele trec, fără număr. Nu risipiți apa, mâine va fi și mai rău, ne anunță, sec, în fiecare seară, o voce din difuzor. Dar asta rămâne între noi.
Lasă un răspuns