Zici, știi, uneori văd partea nevăzută a lumii, stai liniștit, zic, și mie mi se întâmpla să aud nespusele oamenilor, râdem amândoi în timp ce afară, stârnită de nicăieri, cel puțin așa ne place nouă să credem, o ploaie caldă de vară se termină brusc, încă un pic și o pierdeam, zici, iar eu dau din cap că da, înțeleg prea bine că despre ploaie vorbești, a durat puțin, i-aș spune ploaie scurtă, de vară, iar tu, timp de cinci minute nu mai zici nimic, apoi îți îndeși ochelarii de pe nas, în buzunarul de la piept.
Lasă un răspuns