S-a holbat la mine multă vreme, în timp ce prăjeam omleta, în timp ce-mi țineam ședințele pe teams, în timp ce mă învârteam de pe o parte pe alta, încercând să adorm îi ghiceam ochii după perdea, verzi, căprui, sau, poate negri să fi fost, mi-l imaginam în afara spațiului meu vital, oare ce mâncare preferă, oare cum îl cheamă, cu ce se ocupă, o fi pe patul de moarte, o fi vreun obsedat, timp de zece zile, cât am locuit acolo, el s-a holbat iar eu n-am făcut nimic ca să-l împiedic.
Lasă un răspuns