Ținea cuțitul strâns, de parcă i-ar fi fost frică să nu-l scape. Un cuțit cu lama groasă și mânerul de lemn, cumpărat la solduri. „Da’ mai oprește-te, omule, că nu mai e loc”, se rățoise ea la Mihu. Dar Mihu nu și nu, că-i de calitate, și cine știe când o să fie de folos. Tăia ceapa cuburi, ardeii în fâșii subțiri și vinetele doar atât, cât să se fiarbă mai ușor. Ținea cuțitul atât de strâns, încât nici nu a realizat când ultimul morcov s-a rostogolit tăiat complet anapoda, de pe blat, pe dușumea, lângă Mihu.
Abisuri 
Lasă un comentariu