Se cunosc doar de treizeci de minute dar ei i se pare că se știu de-o viață. Stropi reci i se scurg pe obraji. Trăiește un prezent gri, cățărata pe o faleză albă. Ostende. Toată această plajă imensă. Toate aceste clădiri gri. Nu servesc la nimic într-o zi mohorâtă de toamnă. Totul e de prisos, își spune, apoi se aruncă în valuri. El o vede. El ajunge la timp. Ea îi zâmbește trist. Stropi reci i se scurg pe obraji. E un noiembrie rece de care, peste mulți ani mai încolo, n-o să-și mai amintească nimic.
Abisuri 
Lasă un comentariu