Omul cu chitara cânta una paloma blanca iar leagănul de fier se topea sub soarele prânzului. În timp ce seria unu lua masa, seria doi își făcea de lucru pe malul apei. Noi evitam soarele puternic din miezul zilei și vizitam. Când oboseam, ne așezam pe vreo bancă și așteptam să ne vie rândul la prânz. La cantina complexului. Uneori se nimerea să fim în parcul cu leagăne din centrul stațiunii în care omul cu chitara cânta. De cele mai multe ori eu eram îmbrăcată în pantaloni scurți și fierul fierbinte mă ardea.
Lasă un răspuns