Abisuri

În căutarea adevărului interior

Prea târziu



Este o dimineață târzie de vară. Este o vară târzie, într-o dimineață oarecare. Aprinde un ochi. Cel mai mic ochi. Așteaptă să fiarbă apa. Adaugă o linguriță de cafea. O linguriță cu vârf. Numără până la. Stinge flacăra și amestecă. Nu neapărat în această ordine. Lasă cafeaua să se liniștească. Deschide ușa de la balcon. Trage scaunul de sub masa de plastic. Își toarnă cafeaua într-o cană neagră. Se așează pe scaunul de plastic și soarbe. Privește cerul. Prea mult timp. Prea mulți nori. Prea târziu.

Un răspuns la „Prea târziu”


  1. […] “Este o dimineață târzie de vară. Este o vară târzie, într-o dimineață oarecare. Aprinde un ochi. Cel mai mic ochi. Așteaptă să fiarbă apa. Adaugă o linguriță de cafea. O linguriță cu vârf. Numără până la. Stinge flacăra și amestecă. Nu neapărat în această ordine. Lasă cafeaua să se liniștească. Deschide ușa de la balcon. Trage scaunul de sub masa de plastic. Își toarnă cafeaua într-o cană neagră. Se așează pe scaunul de plastic și soarbe. Privește cerul. Prea mult timp. Prea mulți nori. Prea târziu.” […]

Lasă un răspuns