M-am trezit cu gândul că. De departe părea realizabil. Apoi, în timp ce la televizor cineva anunța timpul probabil, mi-am făcut o omletă. Roșii cuburi, ceapă pătrate și, desigur, ouă. Trei. Am deschis fereastra, am privit munții și am încercat să-mi imaginez. Cum ar fi dacă. Dacă ce? Dacă n-ar trebui să. Să? Da, să-mi fac o cafea. Am înfulecat omleta, am turnat în cană cafeaua, am închis ochii, am sorbit și mi-am pus o dorință : peste mări, țări și munți, să treacă o pisică. Calico.
Lasă un răspuns