S-a pitit în spatele fotoliului vechi, mâncat de molii, a strâns pumnii și a închis ochii. I-a auzit mai întâi pașii pe asfaltul străzii. Călca rar dar apăsat. Apoi i-a simțit mirosul. Tutun amestecat cu parfum ieftin și transpirație. La un moment l-a auzit cum și-a tras flegma din gât și a scuipat-o pe mozaicul din fața casei. Când a deschis ușa, a știut că ceea ce trebuia să se întâmple, se va întâmpla. Inspiră, expiră, respiră, și-a spus, e singurul lucru care mai contează.
Lasă un răspuns