Am început prin a renunța la metrou. Prea mult pe sub pământ. Apoi am renunțat la serviciu. După care mi s-au terminat finanțele și a trebuit să renunț, pe rând, la lapte, la oua, la legume, la fructe, la carne și la pâine. Apoi, pentru că n-am mai avut puterea de a explica de ce-am făcut toate astea, am renunțat la prieteni. La a mai ieși din casă și a mai plăti gazul, apa și electricitatea. Acum, cu sufletul ascuns în spatele unor ochelari cu rame groase, încerc să dau cu zarul, dar nici asta nu-mi iese.
Abisuri 
Lasă un comentariu