Abisuri

În căutarea adevărului interior

Verde



Era verde și râdea din orice. Am vorbit până am obosit. Era mezinul unei familii numeroase, adora florile și mirosurile puternice. Îmi plăcea cum insista asupra anumitor lucruri: lacul copilăriei, mirosul pădurii, vara, autostrada cu șase benzi, de peste drum. Când s-a lăsat întunericul, l-am vopsit in roșu și l-am rugat să tacă. După care l-am așezat pe televizorul din sufragerie și am dormit dusă. A doua zi am luat-o de la început. Când s-a terminat vara, l-am închis înt-un sertar și m-am mutat în altă țară.

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.