Îl citesc pe Iulian Bocai – Revărsatul zorilor. O carte de proză scurtă, 200 de pagini, apărută în 2025 la editura Trei.
Îmi propusesem să o termin în două zile dar pare că nu îmi voi atinge scopul. Un sfert din povestiri sunt despre anii nouăzeci. Și toate cu și despre sex. Iubiri eventuale, abia date de înțeles. Abordări amestecate, uneori poetice, alteori brutale. Nu știu dacă a fost intenționat, dar mi s-au părut un pic misogine.
Adevărul este că nu îmi transmit nimic poveștile anilor nouăzeci.
Dacă ar fi după mine, aș șterge anii nouăzeci din calendar.
Au fost fost de-o brutalitate înfricoșătoare. Au fost anii în care România era o barcă în voia curenților.
O țară a mafioților și a scandalagiilor.
O țară în care nu am mai vrut să trăiesc. Citesc cu greu « Revărsatul zorilor ».
Mă forțez să o citesc. Probabil ar trebui să o pun deoparte și să aștept să mai treacă timpul.
Norocul meu este că doar un sfert din povestiri își au acțiunea în anii nouăzeci.
Dar, oare, va exista vreodată « timpul » ei? Se spune că povestea este în capul cititorului. Personajele prozelor scurte din acest volum, care își au acțiunea în anii nouăzeci, reprezintă tipologia oamenilor care m-au făcut să mă decid să plec din țară.
În ceea ce privește stilul, cartea este foarte bine scrisă.
Later edit.
Revărsatul zorilor: 5/5
Ce știam atunci: 3/5
Discoteca: 3/5
Suma tuturor abaterilor: 4/5
Teoria rezultatului: 5/5
La verita: 5/5
Cea însetată de sânge: 4/5
Abisuri 
Lasă un comentariu