Eram adunați cu toții în cantina întreprinderii. Nea Gogu era îmbrăcat în faimosul lui costum gri, cu dungi albe. Îi venea perfect. Așa, încălțat cu pantofii de piele maro primiți de la Mia, părea mai înalt decât era. Mi-au spus să stau într-un loc, să nu mă fâțâi. Să nu fug și să nu omor muște. Nu aia, nu ailaltă, tăceam și priveam. La un moment dat i s-a așezat o muscă pe nas și atunci mi-a venit să râd. Dar n-am râs. Mi-am omorât doar hohotul în palme și am mâncat coliva din paharul de plastic, alb.
Lasă un răspuns