Telefonul a sunat înainte de șapte. Trebuia să faci tot posibilul să ajungi înainte de. Nici nu ți-ai băut cafeaua, ți-ai tras doar niște blugi și un tricou pe tine, ai luat cheile de la mașină și, încălțat din mers cu tenișii albi, ai coborât cele două etaje și ai pornit în trombă. Ai dat drumul la muzică, tare, ai apăsat pe accelerație, ai văzut-o prea târziu, ai auzit țipatul, ai fi vrut să te oprești dar era prea târziu. În urma ta doi ochi albaștri, larg deschiși, priveau din ce în ce mai intens, cerul.
Lasă un răspuns