Ne întâlnisem întâmplător, în holul unui hotel. În fiecare dimineață, degetul tău cobora ușor pe coapsa mea lungă. La genunchi se oprea, timp de câteva săptămâni. Imaginează-ți, îmi spuneai, o să zburăm peste mări și țări, până foarte departe. O să vorbim limbi ciudate și o să dormim în mijlocul naturii. Noi doi în mijlocul savanei, îți vine să crezi? Înconjurată de mii de rinoceri roz și sute de elefanți, zâmbeam satisfăcută. Așa ne-am petrecut zilele. Lunile. Anii. Restul n-a mai contat.
Lasă un răspuns