-
Continue reading →: Paloma blancaOmul cu chitara cânta una paloma blanca iar leagănul de fier se topea sub soarele prânzului. În timp ce seria unu lua masa, seria doi își făcea de lucru pe malul apei. Noi evitam soarele puternic din miezul zilei și vizitam. Când oboseam, ne așezam pe vreo bancă și așteptam…
-
Continue reading →: Proful de chimieDomnul Pușcaș, profesorul de chimie din generală cinci, avea un păr des, alb și o mustață încolacita la capete. La fel de albă și la fel de deasă. Înainte să intre în clasă, bătea cu bastonul în ușa de lemn, să știm că vine și să tăcem, să nu fie…
-
Continue reading →: Totul a început pe falezăA căutat un bolovan apoi a scos cartea din sacul de plajă și a deschis-o la întâmplare. Cuvintele treceau anapoda prin fața ochilor. Cum a putut să fie atât de oarbă? Taman cu Miruna, prietena ei? O să-i facă în ciudă și o să se prindă cu Radu, colegul. El…
-
Continue reading →: GranolaÎși aduce foarte aminte de ziua când, în vizită la o mătușă, sau la o vecină, o prietenă de-a mamei ei sau, pur și simplu, complet întâmplător, a ținut între degete albumul cu fotografii mari, colorate, atât de deosebite de toate celalalte fotografii pe care le văzuse înainte. Casa Battlo,…
-
Continue reading →: OstendeSe cunosc doar de treizeci de minute dar ei i se pare că se știu de-o viață. Stropi reci i se scurg pe obraji. Trăiește un prezent gri, cățărata pe o faleză albă. Ostende. Toată această plajă imensă. Toate aceste clădiri gri. Nu servesc la nimic într-o zi mohorâtă de…
-
Continue reading →: TurbulențeAm plecat din Paris spre miezul nopții. Am ajuns la Johannesburg frântă. Nu reușisem să dorm în avion. Spre patru, am urcat într-un avion cu elice. Patruzeci de minute mai târziu, am aterizat la Gaborone. Era aproape noapte. Eram aproape zombi. Nu știu cum am ajuns la hotel. Încă simțeam,…
-
Continue reading →: Low batteryȚinea cuțitul strâns, de parcă i-ar fi fost frică să nu-l scape. Un cuțit cu lama groasă și mânerul de lemn, cumpărat la solduri. „Da’ mai oprește-te, omule, că nu mai e loc”, se rățoise ea la Mihu. Dar Mihu nu și nu, că-i de calitate, și cine știe când…
-
Continue reading →: CofetăriaAm întâlnit-o acum mulți ani, pe vremea în care o pălărie, de orice culoare se întâmpla să fie, întorcea multe priviri. Mâncam un ecler la singura cofetărie decentă din oraș, cofetăria teatrului, cum i se spunea pe atunci, când am zărit-o. Blondă, diafana, îmbrăcată într-o rochie subțire, albă, cu o…
-
Continue reading →: Cheescake„Take only memories, leave the footprints”. Citesc anunțul și zâmbesc. Eu obișnuiesc să iau cu mine aromele. Zgomotul și atmosfera locurilor prin care trec. Brașov. Orașul copilăriei mele. Buricul târgului se numește Republicii. Strada principală. Un fel de Champs-Élysées al orașului, cum ar veni. E mereu în plină forfota. Turiști,…
-
Continue reading →: LunaCea mai intensă privire verde, cu siguranță, asta avea. Când și-o lipea de fruntea vreunui băiat, așa, complet întâmplător, că n-ar fi îndrăznit în nici un chip să și-o arunce, întreagă și inocenta precum era, drept în ochii celuilalt, băiatul tresărea și se înroșea, căci fața ei, plină de cratere,…







