Ursul mormaia in barba, era cam tot ce putea face el pe un astfel de timp. „Toate la vremea lor, o limita e facuta sa serveasca la ceva, azi e vremea boscorodelilor, nu-mi place mai nimic, burta imi e deja perfect rotunda, de intrat nu mai intra nimic, sunt intr-stare de prea plin si nu ma pot abtine”.
Ursul, desi de tesatura buna undeva, candva, critica in stanga si in dreapta, isi gasea victimele cu usurinta unei balerine de patruzeci de kile, nu mai mult. Orice detaliu ii putea zgandari spiritul critic: capatul mult prea ascutit al unei virgule, modul putin diferit al unduirii, usor provocatoare, al unei idei totusi interesante, curgerea mult prea deasa a cuvintelor celorlalti. Lipsa virgulelor. Lipsa caciulilor.
Era un ger sa-l tai cu cutitul si ursul nu avea cui sa-si dea prea plinul in schimbul unei farame de conversatie, fie ea si contradictorie si asta ii zgandarea al naibii de tare orgoliul lui de urs brun, carpatin, scris cu litere de-o schioapa pentru cine avea ochi sa citeasca.
Mormaiala asta monologica ii dadea o stare de magie pura, el si gerul brut intre doua ramuri prea pline si ele, el si senzatia teribila ca strugurii sunt mai tot timpul mult prea acrii. Acreala e contagioasa si asta o simtea chiar pe propria blana de cateva vreme buna dar obiceiurie aveau radacini adanci si intortocheate si nu-l puteau si basta sa-i impiedice mormaiala.
Ursul era singur singurel de cand ultimul prieten isi luase lumea in cap de atata bodoganeala subred argumentata si de atunci ursul invatase sa-si intoarca replici din ce in ce mai inteligente.
„Prea tarziu” isi spunea el monologand in soapta „orice sistem inchis tinde spre centru”.
Undeva, departe, se formase un curcubeu. Era arcuit si aproape terminat, amesteca culorile cu un talent desavarsit, inegalabil, taman bun de legat cu panglica rosie, asezat pe un covaros rosu-catifea si oferit drept cadou de aniversare. Ursul privea curcubeul singur singurel si nu zambea, nu-l podidea nici urma de lacrima, nu putea si pace sa-si ofere prea plinul curcubeului.
Era doar un simplu urs orgolios care-si facuse o pasiune searbada in arta manuirii de dupa ramuri prea pline a marionetelor odata papusi, acum doar zdrente si sticla mata.
Aceste ganduri au fost inspirate de cele doisprezece cuvinte propuse de Psi.
Au mai folosit cuvintele si :
| 1. | Scorpio | 2. | tibi |
| 3. | vero | 4. | vero |
| 5. | carmen pricop | 6. | Calin |
| 7. | Tibi 2 | ||
Lasă un răspuns