Abisuri

De catava vreme, intr-un mod absurd de monoton si idiot de irational, mi-am impus singura ca zilele trebuie sa se asemene una cu alta. Ca orice exceptie va fi marcata ca „defect de fabricatie” si va fi returnata la expeditor pentru a fi refacuta in standardele impuse.

De atunci ma tot observ cu atentie si ma sanctionez pentru orice deriva de la monotonia  impusa de regulament. Mormanul de exceptii, din ce mai important si din ce in ce mai voluminos, a inceput se debordeze in interiorul cercului, absorbindu-ma, incet dar sigur, intr-un univers, de multa vreme prea putin cunoscut, plin de constrangeri si frustrari.

Martir necunoscut, sufar in tacere impunsa de propriile interpretari ale unor greseli probabil inexistente intr-un sistem de referinta diferit. Sufar si debordez uneori, tragandu-i si pe ceilalti in noua mea obscuritate. Cei neinitiati, ma privesc increduli, ridicand din cand in cand din umeri. Explicandu-mi despre imposibilitatea intelegerii problemei si incearcand disperati sa-mi perceapa logica cotidianului. Caci, dupa spusele lor, in spatele fiecarei actiuni exista o logica pe care, mai ales eu, n-as putea-o ignora.

Ascultandu-le cu atentie argumentele, realizez ca originea problemei rezida tocmai in existenta unei proprii logici, de origine diferita sau mult prea deformata de intimitatea cercului. Odata cu trecerea zilelor din ce in ce mai monotone, si sufocata fiind din ce in ce mai aprig de defecte de fabricatie din ce in ce mai grave, decid , intr-un final, sa daram bucata cu bucata logica initiala, inlocuind-o, in timp, cu bucati inspirate din exterior.

De cateva zile am inceput sa-mi bombardez rationalul cu o sumedenie de intrebari privind „de ce-uri” si „pentru ce-uri”.