N-am putut niciodata sa ma mint cu adevarat. Din aceasta stare de fapt mi s-au tras ceva epitete evocatoare : „esti mult prea naiva , lumea in care traiesti nu iti va pune niciodata nimic pe tava, iti va trebui ceva tupeu ca sa o poti infrunta”. In ciuda sfaturilor aruncate de unii si de altii , am continuat sa raman atasata de verticalitatea mostenita de la cei ce astazi nu mai sunt, acea verticalitate inoculata picatura cu picatura de cei ce stiau atat de profund ca rodul nu se prinde intotdeauna din prima incercare.
Timpul mi-a inrosit obrajii cu palmele primite . Nu ca m-as fi putut numi vreodata masochista. Ci doar atasata la ceva valori adevarate pentru mine chiar daca uneori mincinoase pentru ceilalti.
Sunt si voi ramane vesnica incapatanata, „proprietate” pe care unii continua sa mi-o considere drept calitate … iar altii drept defect. Mai tanara fiind, tineam cu dintii la propriile-mi principii si adevaruri interioare , atat de adanc si atat de profund incat incercam cu disperare sa le inoculez cu forta celor de langa mine. Ca si cum lumea s-ar fi putut derula intr-un mod binar „ori joci cu mine , ori esti impotriva mea”.
Odata cu trecerea timpului m-am obisnuit cu ideea ca nu pot imprumuta nimanui unicitatea mea. Odata cu trecerea anilor am invatat ca adevarul interior traieste intr-o continua transformare si ca numai iesind din lumea mea binara voi reusi sa-i strecor o urma de obiectivitate.
Am realizat astfel ca pot accepta sa fac parte din cei
„accepta sa se imbogateasca imbogatind realitatea celorlalti „
ramanand in continuare verticala in realitatea adevarului interior.
Abisuri 
Și atunci ai încercat lumea trinară. Ah 01010101010101 astea…țțț
Pai bine zici , ca totul are un inceput . Bun venit !
Mare realizare. Cunosc persoane care-și făuresc o realitate după placul lor.
Mi-a plăcut cum ai tratat. Greu să intre omul în joc cu voi !
Pai fiecare avem interpretari proprii , bune sau rele , ce constituie un punct de plecare. Atata vreme cat ne ramanem fideli si nu ne transformam in tirani totul e ok. De multe ori insa viata ne pune in fata unor alegeri dificile : sa-mi vand sau sa nu-mi vand sufletul diavolului ? Unii aleg tradarea , altii prefera sa mai lase inca o sansa sa le treaca pe sub nas zicandu-si ca va veni si vremea lor , candva. Pai de ce ar fi greu ? Asculta-ti inima si vei vedea ca se vor desteleni vorbele una cate una.
O seara placuta iti doresc si o saptamana plina !
Povestea ta, îmi aminteşte de o descoperire făcută cu ani în urmă. M-a cam dat peste cap atunci! Simplu spus, cel mai grav compromis şi cel mai costisitor, e cel pe care îl faci cu tine însuţi!
Îmi permit o corecţie: Unicitatea, poate fi împrumutată oricui, dar ea rămâne a celui care împrumută. E ca şi cu o carte. O poţi împrumuta oricui, oricine o poate citi, dar cu ce schimbă asta AUTORUL CĂRŢII? Autorul rămâne acelaşi, oricâţi ar citi cartea.
Eventual, într-o viziune mai largă, autorul poate îngloba „prezenţele” cititorilor, dar şi aici, apare o piedică… Volumul păstrează titlul, o mare parte din conţinut, dar e practic o alta carte…
La fel e şi cu noi. Ne scriem şi ne rescriem ca Fiinţe. Totuşi, ceva anume, o anume „esenţă”, rămâne „a noastră”.
Bun venit pe aici @Banifarabani . „Unicitatea” ar putea fi imprumutata (ma rog altfel spus folosita ca model) , daca asta ar fi dorinta proprietarului. Ideea pe care am avut-o scriind fraza respectiva era faptul ca nu poti duplica ceva ce iti apartine doar tie impunand tiparele tale altora.
E poate cea mai de preţ… verticalitatea din tine.
Sunt convinsa de asta . Vreau sa cred ca ramas autentica .
[…] care caută adevărul le recomand să mai citească şi la: virusache, abisuri, Tweet Posted by psi on Nov 07, 2011 despre oameni şi poveştile lor • Comment feed RSS […]
Draga mea, NUMAI adevarul te poarta pe drumuri sigure. Tot ce se construieste prin alte cai este pentru moment… Timpul dovedeste ca multe stele sunt cazatoare!
Verticalitate interioara te ajuta sa fii bine mai intai cu tine caci o lume intreaga te poate ierta dar daca tu nu te ierti… nu mai e nimic de facut!
Pe copiii mei si eu i-am invatat intocmai si crede-ma sunt asa de fericita!
Cand fata mea imi spune cum a ajutat pe cineva care nu merita eu ma bucur: e o bila alba pt ea chiar daca cel ajutat crede ca a pacalit-o!
Cand baiatul meu „uita” sa-si ia onorriul unui client sunt fericita! Vor veni banii si fara sa stranga cu usa un nefericit iar daca cel in cauza a mintit ca nu are bani… cu atat mai bine!
Viata ne recompenseaza mereu pe alte cai chiar daca credem ca altii ne folosesc! E bine cand e BINE SI ADEVAR!
@ cita , vorbele tale mi-au adus aminte de ce-mi spunea intr-una mama mea (dumnezeu s-o ierte) : daca ai ocazia sa faci bine si poti , fa-o cu inima deschisa. Nu astepta ceva in schimb , ti se va da pe alta cale. La inceput in egoismul adolescentei „copil unic” nu am inteles cum poti da fara sa astepti ceva in schimb. Mai apoi au venit si momente cand am fost ajutata de oameni complet necunoscuti fara a da nimic in schimb . Atunci am inteles intelepciunea ascunsa in spatele cuvintelor …
http://jumatatea-din-semiluna.blogspot.com/2011/11/adevarul.html
„Odata cu trecerea timpului m-am obisnuit cu ideea ca nu pot imprumuta nimanui unicitatea mea.”
hmm… să înţeleg că nu mai eşti o adolescentă? 🙂 adică pare oarecum matur ce scrii aici.
@Lotus , as vrea sa cred ca sufletul il am inca adolescent .
ce frumos evită femeile unele răspunsuri… 😛 🙂
Pai (si) in asta ne sta tot farmecul;-)
[…] profunzimi.wordpress.com : "Odata cu trecerea timpului m-am obisnuit cu ideea ca nu pot imprumuta nimanui unicitatea mea."( in urma cu cateva secunde ) 0 vizualizari | via Abisuri | Ingroapa | | | | Pe Blog | unicitate libertate i terior verticalitate Toate […]
e bine daca lumea se deruleaza intr-un mod binar. Mai nou, este „ori joci cu mine, ori nu existi”, ceea ce inseamna…unar?!
Pai eu tot binar l-as numi , ori , ori.
[…] vertical de adevarata , Odata cu trecerea timpului m-am obisnuit cu ideea ca nu pot imprumuta nimanui unicitatea […]