Stau si adun nimicurile saptamanale incercand sa trag o linie cat mai continua intre inceputul de acum cateva zile si sfarsitul ce se antreneaza inca pe margine, la limita zilei de maine. Incerc sa unesc intr-un mod cat mai coerent posibil puncte cu alte puncte, intr-un final cat mai putin tremurat, navigand involuntar intre ce as fi dorit sa se intample si ceea ce si-au pus altii in cap sa mi se intample.
Pe scurt, in aceasta sambata de sfarsit m-a apucat, asa ca dintr-o pura intamplare, un chef nebun de a ma recapitula din cap pana-n picioare, incepand cu mine, cea de luni dis-de-dimineata si sfarsind tot cu in mine, probabil in curand.
Lunea m-a trezit, ca de obicei, inocenta si cu un chef teribil de a-i ii convinge si pe altii ca tot ce zboara se mananca.
Martea m-a intors de pe o parte pe alta intr-un dans versatil livrandu-ma miercurii intr-o stare de tranzitie indecisa.
Miercurea am fost strapunsa de inutilitatea unui cotidian captusit cu tot felul de chestii pe care bunica le-ar fi dat demult pe degeaba celor cu adevarat nevoiasi.
Joia am avut o ceva tentativa de a ma extrage din niciunde pentru a ma putea regasi eu cu mine cea autentica.
Vinerea m-a desprins intr-un final de inutilitatea acumulata in straturi groase servindu-mi ca pe tava cireasa lipsa din motul tartei molfaite de ceva vreme.
Sambata s-a anuntat inca de azi noapte ca ceva inca relativ alambicat si greu de descifrat , mai caut inca in acest moment, iesirea din impas.
In acest punct al analizei m-as declara satisfacuta de extrasul de esente saptamanale reusit pana acum. Dar inpredictibillul zilei de maine ma tot trage de maneca soptindu-mi sacadat ceva vorbe de talc pe tema „nu aduce anul ce aduce ora” si convingandu-ma astfel , dupa ceva discutii in contradictoriu, de a lasa o fraza goala pentru ceea ce va urma.
Ganduri inspirate din realitatea mea si asternute cu ajutorul duzinei sugerate de psi si rastalmacite si de virusache, sara, mitzaabiciclista, redsky
Abisuri 
Lasă un comentariu