Stau si adun nimicurile saptamanale incercand sa trag o linie cat mai continua intre inceputul de acum cateva zile si sfarsitul ce se antreneaza inca pe margine, la limita zilei de maine. Incerc sa unesc intr-un mod cat mai coerent posibil puncte cu alte puncte, intr-un final cat mai putin tremurat, navigand involuntar intre ce as fi dorit sa se intample si ceea ce si-au pus altii in cap sa mi se intample.
Pe scurt, in aceasta sambata de sfarsit m-a apucat, asa ca dintr-o pura intamplare, un chef nebun de a ma recapitula din cap pana-n picioare, incepand cu mine, cea de luni dis-de-dimineata si sfarsind tot cu in mine, probabil in curand.
Lunea m-a trezit, ca de obicei, inocenta si cu un chef teribil de a-i ii convinge si pe altii ca tot ce zboara se mananca.
Martea m-a intors de pe o parte pe alta intr-un dans versatil livrandu-ma miercurii intr-o stare de tranzitie indecisa.
Miercurea am fost strapunsa de inutilitatea unui cotidian captusit cu tot felul de chestii pe care bunica le-ar fi dat demult pe degeaba celor cu adevarat nevoiasi.
Joia am avut o ceva tentativa de a ma extrage din niciunde pentru a ma putea regasi eu cu mine cea autentica.
Vinerea m-a desprins intr-un final de inutilitatea acumulata in straturi groase servindu-mi ca pe tava cireasa lipsa din motul tartei molfaite de ceva vreme.
Sambata s-a anuntat inca de azi noapte ca ceva inca relativ alambicat si greu de descifrat , mai caut inca in acest moment, iesirea din impas.
In acest punct al analizei m-as declara satisfacuta de extrasul de esente saptamanale reusit pana acum. Dar inpredictibillul zilei de maine ma tot trage de maneca soptindu-mi sacadat ceva vorbe de talc pe tema „nu aduce anul ce aduce ora” si convingandu-ma astfel , dupa ceva discutii in contradictoriu, de a lasa o fraza goala pentru ceea ce va urma.
Ganduri inspirate din realitatea mea si asternute cu ajutorul duzinei sugerate de psi si rastalmacite si de virusache, sara, mitzaabiciclista, redsky
Abisuri 
Răspunde-i lui convietuire Anulează răspunsul