Umbla zvonuri cu capul pe sus, privindu-ne tantos peste umeri cazuti spre spate cu greutate. Vantul ne ravaseste viduri demult parasite de ideile altora. Ni se sopteste discret la ureche ca, intr-un final, nu suntem altceva decat ce nu ne-am fi niciodata dorit sa devenim. In definitiv doar mici si doar buni de calcat in picioare. Doar prea incrancenat lansati in cautarea perfectiunii celorlati.
Ni se arunca in nas cu exemple si fapte. Cu numele celor calcati in picioare si ingropati temporar, striviti de aroganta, simplul exemplu al unui model inestetic. Cu resturi din impulsul initial al scopului malefic, acea ispita luata drept contagioasa, nu proprie ci doar la moda. Inghitim in sec visand la rosul ciresa al odata sperantelor dar privim doar in jos. Evitam soaptele, din ce in ce mai multele soapte – zvonul s-a raspandit peste asteptari – evitam o frunza si inca una , si tot asa pana la epuizare.
Drumul e lung , intortocheat, padurea deasa, in miez de iarna. Ganduri in rafala se sinucid regretand abisul sfarsitului. Nici urma de garou salvator, doar ceata deasa in ritm de zvonuri tantose si sacadat pronuntate. Si ganduri moarte pe urma pasilor. Acum ne regretam incapatanarea refuzului cizmelor verde inchis din cauciuc. Acum ne regretam surzenia autoimpusa in fata celor mai presus de ceea ce am fi dorit deveni.
Acum ne afundam din ce in ce mai adanc in mormane de ganduri moarte intr-o padure deasa, in miez de iarna, injunghiati de zvonuri aruncate la intamplare.
Intr-o ultima instanta de realism, vizam o culme. Cea mai inalta si cea mai la dispozitia noastra in conditiile date. Alergam impulsati de ramasite abia sesizabile de ganduri inca in viata. Apucam calea de pe urma urcand pana la epuizare. Pana cat mai aproape de varf. Pana peste capul zvonurilor devenite cosmar. O ultima zvacnire a unei constiinte demult ingropate ne mentine in priza. Electricitate aproape palpabila. Un ultim pas si culmea e atinsa. Am scapat si de data asta.
Abisuri 
Răspunde-i lui dictaturajustitiei Anulează răspunsul