De cand ma stiu am luat superstitiile in serios, la modul cel mai matur posibil, ocolind astfel batai de cap inutile si eventuale pareri de rau. De cand ma stiu am preferat sa ma fac ca nu observ pisica neagra traversandu-mi calea de la stanga la dreapta – invers era acceptabil, sa aplic imparitatea florilor oferite oferindu-mi surplusul ca rasplata si sa ma asigur intotdeauna de prezenta in propriile picioare a celor 2 bucati complete din perechea de incaltari.
Dintotdeauna am preferat sa anticipez crizele si imposibilitatea eventuala a revenirii inapoi. Asa a fost sa fiu si asa as fi ramas dupa capu’ meu. Nu mi-a parut rau intotdeauna de felul asta idiot de a ataca viata, uneori chiar ma felicitam in tacere de ascutimea spiritului prevazator. Alteori insa prea anticipata prevedere ma autoarunca pe o linie moarta, autodecisa fiind de a neactiona din multiplele cauze deja analizate. Si regretand amarnic cotiturile aleatoare ale cursului initial atat de prea profund anticipat.
Anii au trecut si m-au invatat minte. Nimic nu este batut in cuie, uneori si cele mai predictibile cai inchise pot suferi modificari de parcurs, riscul face parte din ceea ce probabil nu am fi putut deveni niciodata daca n-ar fi existat, inclus fiind in ecuatia complexa a evolutiei.
Abisuri 
Răspunde-i lui psi-words » privind în oglindă Anulează răspunsul