De fapt erai doar un pic. Nici vorba de totul cu care obisnuiai sa te falesti tantos in fata (inca) credulilor proaspat promovati la rang de ascultator cu diploma dar doar atat.
Cei ce te cunosteau de ceva vreme se plictisisera demult de golurile de aer starnite de fuga ta dupa diverse forme si o cam lasasera balta. Adica incetasera sa mai spere ca o ceva minune s-ar mai putea intampla in asa fel incat sa se poata umple toate spatiile neumplute dintre doua din nenumaratele pauze.
Caci arta pauzelor lungi si dese o aplicai ca pe o regula de baza ce-ti cadenta existenta, tacerea apasata intre doua pauze o jucai intr-un mod unic si dificil de plagiat. Si totusi, odata patruns cu timpul, erai aproape deloc. Existai de fapt doar prin pauzele dintre doua taceri; restul era smuls abil de la ceilalti si remasterizat intr-un nou tot si un nou act de proprietate.
Polemicile in scutec le imbrobodeai artistic cu ceva citate celebre pe un ton grav in faza cu situatia, o pauza, o tacere si, pe nepusa masa, un alt subiect furat intre timp. Viata mergea mereu inainte!
De fapt erai doar un pic, din cateva vorbe. Restul era construit de ceilalti. Si nimeni nu indraznea sa-si dea seama. Caci erai la moda, toti te copiau, toti se inspirau, toti ar fi vrut sa fie acelasi pic ca tine, un pic atat de usor, atat de tendinta, atat de bine platit.
In fata oglinzii aburite te privesti inca incantat, din toate punctele de vedere, te analizezi din toate unghiurile. Esti exact ce ti-ai fi putut dori daca ai fi stiut ce ai fi putut fi cu adevarat. Ai vrea sa-ti adresezi un propriu elogiu dar nu reusesti din prima incercare. O pauza, o tacere , o noua incercare. Degeaba. Aproape ca nu-ti mai gasesti cuvintele caci cuvintele tale sunt demult doar pauze intre doua taceri.
Ti-ar veni sa zbieri dar nu poti decat sa taci privindu-ti chipul disparand in gol in aburul gros al panicii sub forme diverse golite de continut.
De fapt ai fost. Doar un bun comunicant.
Abisuri 
Răspunde-i lui BunDeCitit.ro Anulează răspunsul